Observ

Robbie a mai fost in Romania de multe ori. Si va mai veni. Sub alt nume.

Am citit de aseara pana astazi toate recenziile si parerile care imi apar in newsfeed de la concertul de aseara, asta insemnand o medie de una la trei postari. In mare, la prima vedere, aceleasi reactii in care ma regasesc dupa ce am experiementat ieri sintagma ‘de la agonie la extaz’.

Ma numar si eu printre cei care au stat peste o ora la coada pentru o sticla de apa la temperatura cortului, calda spre fiarta. Am luat parte, aceeasi coada, la o bataie cu apa intre doua fete. Pare sexy, dar nu a fost deloc. A fost umilitor. Si pentru ele si pentru noi, care eram la coada. Chiar daca am fi vrut sa facem ceva nu am fi putut, pentru ca nu aveam loc sa ne miscam nici cat sa bagam mana in buzunar sa ne luam cardul acela de ‘doi lei’.

Concertul – minunat, asa cum ma asteptam, admirandu-l de foarte mult pe Robbie Williams, in tacere.

Bun. Asta au spus-o toti, din ce am citit. Eu simt sa vorbesc despre altceva, nu de cele cateva ore de cozi si concert. De orele, zilele, lunile si anii de dinaintea si dupa terminarea concertului. 

Am vazut aseara ca exista in Romania public ‘infometat’ si ‘insetat'(deloc deshidratat) de spectacol valoros. Au fost zeci de mii de oameni care au dat bani multi, foarte multi, sa vada un concert. Nu conteaza cate invitatii s-au dat, este irelevant la masa de oameni care a fost aseara in Piata Constitutiei si la cat de activ au participat la spectacol. Deci, sunt dispusi sa ‘arunce cu banii’ daca au pentru cine si de ce. Puneti gandul asta putin deoparte, mai ales cine activeaza in piata muzicala romaneasca.

La toate concertele artistilor mari care vin si in Romania o parte de public este reprezentata de artisti romani, de oameni care lucreaza in domeniul(hai sa nu-i spunem chiar industrie) muzical de aici, de la noi.

Mai mereu, discutiile sunt ‘ce bine sau ce prost s-a auzit’, ‘ce tari sunt luminile si laserele’, ‘ce trupa buna are pe spate’, ‘ce ecrane bestiale’, ‘pacat ca nu a cantat si piesa aia’, ‘ce spectacol as face si eu cu banii aia’… Da, la nivelul oricarui artist asa mare, toate parerile astea trebuie sa fie indeplinite, este minimum necesar pentru a pleca intr-un turneu si a umple stadioane. Sau piete. Se aude bine, se canta bine, se vede bine, se simte bine – se vinde bine.

Robbie Williams a mai fost in Romania. Sub numele de Michael Jackson, Depeche Mode, Rolling Stones, AC/DC, Bon Jovi, Roger Waters. Si o sa mai vina si sub alte nume. Va fi la fel de mult public. Si la fel de bun. Niste zeci de mii de oameni. O masa uriasa de oameni, raportat la scenele romanesti, care asteapta sa fie provocata, distrata, emotionata si alte dati.

Intre aceste concerte mari(statistic, se intampla la o medie de 1 la 3 ani), oamenii astia, cei care cumpara bilete, raman cu noi, cei care spunem ca facem parte din muzica romaneasca. Ce le oferim noi intre aceste concerte mari, in acest timp? Ce invatam de la fiecare artist mare pe care il vedem, in afara de partea vizuala si audio? Cum ii convingem pe cei care au dat si peste 100 de euro pe un bilet, ca si un artist roman merita asta? Cum il faci sa te iubeasca atat de mult incat sa aiba nevoie de tine, cu orice piesa ai canta?

Respectul fata de meseria de artist; curajul de a incerca teritorii noi de exprimare(artistice, nu doar de comunicare); puterea de a vorbi despre sufletul lor, nu despre ce vrea lumea sa auda; nebunia de a crede ca sunt unici; munca uriasa pe care o duc cu ei insisi si modestia cu care o fac – asta castiga respectul unui public care ar face orice sa vina sa te simta si isi face program in functie de turneul tau. Asta simt eu ca lipseste in dorinta artistica romaneasca. O simt cu regret, nu cu repros. La orice concert de acest nivel stam in public ca niste elevi si, a doua zi, ne suim pe scena si ne credem sau ne dam profesori in fata aceluiasi public. De multe ori simt ca vreau eu mai mult de la altii decat vor ei insisi. Dar de si mai multe ori lupt cu mine sa pot mai mult decat stiu eu ca vreau.

Pare ca, inca, pe piata noastra se vorbeste prea mult in cifre si prea putin in cuvinte, in mesaj. Principalul obiectiv a devenit obtinerea de cifre de accesari, likeuri, vizualizari, difuzari si nu continutul, cel de care se indragosteste publicul. Recorduri si recorduri, fara sa ramana nimic, decat o statistica mai ineficeinta si irelevanta ca a unui top de radio, raportat la numarul de bilete vandute pentru un concert. Numarul mare de cifre online este invers proportional cu cele offline.

Artistii din piata muzicala romaneasca de astazi nu isi merita, inca, publicul de ieri, cel din Piata. Avem mult de gandit la asta. Dar, mai ales, de muncit.

foto – www.instawebgram.com

Previous Post Next Post

You Might Also Like

2 Comentarii

  • Reply ioa July 19, 2015 at 6:35 am

    La concertul Robbie am avut si o revelatie legata de muzica romaneasca: avem voci, dar zero textieri, compozitori si mai ales producatori. Nefiind in bransa, nu stiu exact care ne lipseste mai tare, dar presupun ca ultima. Si am constatat asta cand mi-am dat seama ca Delia, ale carei melodii celebre nu se pot asculta de nimeni cu un IQ peste 75, care nu o pun in valoare deloc si au versuri scrise de un adolescent cu probleme hormonale, poate suna mult mai ok live. Cat despre actul artistic, Vank a fost una dintre cele mai faine trupe pe care le-a avut Romania: avea un sound inconfundabil, texte istete, o voce distincta care o facea unica pe piata muzicala. De cand si-a schimbat soundul, dupa momentul Vunk, se pierde in multime si e mare, mare pacat. Nu sunt experta la ce se vinde si stiu ca omul, chiar artist fiind, trebuie sa mai si traiasca, dar din perspectiva strict muzicala, ar merita readusa, cultivata si imbogatita acea magie de odinioara si poate stadioane nu s-ar umple, dar sali cu fani devotati si de buna calitate sigur ar fi… So please, Cornel, be the miracle we are all expecting!

  • Reply Marius July 19, 2015 at 8:39 am

    Organizarea a fost dezastruoasa, iar vina apartine mai multor firme din Romania (organizatori, sponsori / vanzatori de bauturi).

    Insa, de ce toti cei 60.000 de oameni au ramas sa se calce in picioare, sa darame corturile cu branding frumos, sa lesine la propriu dupa stat la cozi de 2 – 3 ore pentru un pahar de apa?

    De ce din cei 60.000 de oameni, doar cativa au iesit din perimetrul concertului, s-au dus la o terasa si au baut ce au dorit, dupa care s-au intors la concert?
    Poate ca organizatorii nu lasau pe nimeni sa iasa si sa se intoarca la concert?
    Neasteptat insa, la cozi era o situatie de forta majora…
    Si doar cativa au ridicat indraznit sa nu se multumeasca cu ce li se oferea…
    La intrarea / iesirea de la Izvor au fost 5 oameni (nu erau toti din grupul meu) din cei 60.000 care au “rupt” cordoanele de securitate ale organizatorilor si au iesit, au stat la terasa si s-au intors la timp pentru Robbie.

    Poate organizatorii sunt incompetenti, lenesi sau hoti – dar DE CE Romanii de diverse varste, generatii sau profesii sunt pregatiti sa indure UMILINTA pe banii lor, chiar si la un concert Robbie Williams?

  • Lasa un mesaj