Imaginez

Avem ceva de vorbit.

De când m-am înțeles și am înțeles că viața mea se va lega doar de muzică sau orice formă de creație și de a folosi imaginația, am trecut prin foarte mult etape de a căuta validare, recunoaștere, chiar atenție, într-un final, din partea lumii.

La școală, am fost învățați, fără să ni se spună asta cu voce tare, că  profesorii sunt cei pe care dacă îi mulțumești înseamnă că ai făcut bine ceva. În domeniul artistic, câteodată, asta se cheamă juriu.

Acum, descoperirea unor talente ține foarte mult de apariția lor în emisiuni cu format talent-show. Se întâmplă o iluzie acolo, una periculoasă pentru personalitatea artistică a celor care participă.

Mai târziu, rămânând tot la muzică, această formă de validare se mută în curtea sau în birourile, mai bine zis, unor case de discuri, agenții de management, postrui de radio/TV etc.

Toate cele de mai sus sunt greșite. Singurul suflet pe care trebuie să-l cucerești este cel al publicului. Atât. Toți ceilalți de mai sus sunt amanți, te vor înșela cu prima ocazie cu altul mai proaspăt, mai la modă, mai arătos.

Să fii cel puțin o dată sincer cu tine ca artist, asta îți va aduce fanii reali, nu cei care te consumă doar pentru că ești interesant, ci pentru că le faci lor viața mai interesantă atunci când te ascultă.

Ca artist, și ca în orice altă meserie, întotdeauna vei face și pași greșiți. Aproape toți te vor abandona pe drum, dar nu și publicul tău. El va rămâne cu tine, dacă simte că până și greșeala ai făcut-o din suflet sau cu suflet.

Publicul este cel care te duce mai departe, este cel mai bun tren, cel mai miraculos mijloc de transport când ești în câmp , faci autostopul și nimeni nu vrea să te ia, este cel mai atent partener, cel mai bun prieten.

‘Du-mă mai departe’ este despre asta, despre nevoia de a le mulțumi celor care ne duc pe noi mai departe, celor care rămân lângă noi chiar și atunci când nu ne ridicăm la înălțimea așteptărilor lor, celor care cred mai mult în noi decât o facem noi în unele momente.

Este la fel pentru orice fel de formă de artă în care există performeri sau în sport. Publicul face spectacolul.

Pentru mine, pentru noi, de-acum există un termen pentru acest public, VUNKtastic!

Vă mulțumesc. Pentru tot drumul de până acum. Abia aștept să călătorim împreună mai departe….

“Eu doar până aici am putut s-ajung/ Dar știu că drumul meu este mult mai lung/Du-mă mai departe, este rțndul tău, Du-mă mai departe la cine sunt eu.”

 

 

Previous Post Next Post

You Might Also Like

Fara comentarii

Lasa un mesaj