Imaginez

Premiile Gopo. ‘Ce face, frate, s-a dat pe rock?!’.

Între muzică, film și teatru, puține sunt cele care le despart. Lumea românească ce le adună la un loc este destul de mică. Din fericire, dar și din păcate.

Luni, 28 martie, este o nouă ediție a Premiilor Gopo, iar printre nominalizați sunt mulți care au lucrat cu VUNK și sunt tare mândru, că au intrat în lumea noastră, fiecare aducând un plus evident la proiectele în care s-au implicat.

Tudor Giurgiu(De ce eu?) este regizorul cu care am lucrat la primele noastre clipuri -‘Independent'(director de imagine a fost Tudor Lucaciu, nominalizat și el  pentru ‘Cea mai bună imagine’, cu filmul ‘Un etaj mai jos’), ‘Noi o scoatem la capăt’, ‘Langă inima vine inima ta’ și ‘Fermecată dansează’. Tot Tudor a făcut genericul filmului său de lung metraj, ‘Legături bolnăvicioase’, pe ‘Baladă pentru o minune’.

Cu Radu Jude(Aferim!) am lucrat o singură dată, la finalul lui 2005. La început de decembrie, noi ne-am gândit să lansăm piesa ‘Nopțile de vară';) Radu a fost cel cu ideea clipului, pentru o piesă care s-a pierdut prea repede, după speranțele pe care ni le-am pus în ea. Ironia noastră de a cânta iarna despre vară n-a mers deloc;)

Corneliu Porumboiu(‘Comoara’) ne-a așteptat în biroul lui din zona Griviței, în iarna începutului lui 2012. Aveam de lansat DVD-ul concertului nostru, ‘VUNK la inălțime’ și voiam să-i facem un trailer, ca pentru un film de lung metraj. Din start i-am spus că vrem să fie ceva cu umor, în care să nu ne luăm foarte în serios, ci dimpotrivă, să ne auto-ironizăm. Am râs cu lacrimi la fiecare întâlnire cu el, la toate ideile pe care ni le-a porpus. Cea care a rămas este mai jos. A mai rămas și vorba ‘Ce face, frate, s-a dat pe rock?!‘. Trailerul s-a difuzat în Grand Cinema, iar lansarea dvd-ului s-a făcut cu o proiecție de gală, tot acolo.

Ana Maria Guran(‘Lumea e a mea’), este nominalizată la ‘Cea mai bună actriță într-un rol principal de lung metraj’ și la ‘Tânără speranță’. Ana Maria este prizoniera din clipul nostru lansat acum o lună și ceva, ‘Iubește-mă de tot’.

Personal, mă bucur de fiecare dată când văd că există nominalizări și la categoria ‘Cea mai bună muzică’, pentru că, încă, mulți regizori români refuză să comunice și prin muzică, așa că admir și apalud curajul celor care o fac.

Să se pună smokingurile negre, covorul roșu și statuetele aurii în mișcare;)

Imaginez

A venit primăZARA.

Ieri, pe 28 februarie, în ultima duminică legală de iarnă, am botezat-o pe Zara, fetița noastră. Între prieteni, frați și nași, ziua de ieri s-a numit ‘Vine, vine PrimăZARA’. Sau, ca nume de cod, BoteZara;)

Am revenit în biserica ‘Sfântul Nicolae Dintr-o Zi'(în spatele facultății de arhitectură), după ce tot acolo au fost botezate și fetițele fratelui meu și băiețelul unui prieten foarte bun. Preoții de-acolo au multă lumină în ei, sunt printre cei care spală rușinea multora dintre colegii lor… Au adus căldură și lumină într-o zi în care afară era rece  și înnorat.

Zara Ecaterina a fost extrem de cuminte;) A plâns foarte puțin , doar când preotul a băgat-o în cristelniță. A fost curajoasă, pentru că a intrat cu totul, nu doar cu picioarele. Dar nici măcar nu pot spune că a plâns, doar s-a făcut auzită corespunzător;)

Pentru aproape o oră, Eliza și cu mine am trăit cu lacrimi zidite în ochi, poate cel mai frumos moment din viața noastră. Fetița noastră, cea curioasă, cumințică, vorbăreață, plină de energie, care zâmbește în fiecare dimineață când se trezește și care râde când îi cânți, este creștină acum.

IMG_8853

A urmat o petrecere foarte restrână și discretă. În lumea noastră, departe de ochii lumii, între prieteni, este foarte multă bucurie, liniște și bunătate.

zara2

Tortul a fost roz cu mov, cu etaj și multă ciocolată;)

Ultimele două ore din seară le-am petrecut acasă despachetând cadouri, cautând loc de zeci de buchete de flori și recitind certificatul de botez, pe care scrie miraculos ‘….s-a săvârșit Sfânta Taină a Botezului…’.

Împărtășim aici, cu voi, bucuria noastră ce se întinde până la cer și înapoi. Cu Zara lângă noi, în orice zi este primăvară.

Vă pupăm;)

Zara, Eliza și Cornel.

zara1

Imaginez

Am livrat bucurie.

Acum o săptămână, împreună cu prietenii de la DPD(facebook.com/DPDRomania), am provocat bărbații să-și spună iubirea printr-un mesaj într-un concurs al carui premiu era un buchet spectaculos de flori, pe care mergeam eu să îl livrez.

Au trecut zilele, au curs mesajele și am ajuns în ziua în care meregm să cunoaștem cîștigătorul. Pe scaunul din dreapta al mașinii DPD, îmbrăcat în uniforma specifică unui curier, aștept să îl cunosc pe Răzvan. Pe o temperatură de aproape 20 de grade, într-o zi de februarie, undeva în zona Delea Veche, Răzvan ne așteaptă afară, în mânecă scurtă, cu zâmbetul pe buze.

Îmi povestește puțin despre Evelina, iubita lui, dar  îmi spune și că nu are cum să fugă de la serviciu. Nu plec până nu îl filmez cu telefonul când îi spune Evelinei că o iubește.

Distanța Delea Veche-Băneasa, acolo unde lucrează Evelina, o facem foarte repede. Eu, în uniforma gri-roșu, mă simt ca într-o misiune;)

Evelina lucrează la o corporație și sper că o putem face să iasă din birou în fața clădirii, unde o așteaptă surpriza noastră. Ne ascundem cât putem de mult pe lângă pereții de sticlă ai clădirii, cât să nu stăm în fața intrării principale. Între timp, cineva din echipa noastră se duce la recepție să o cheme. Nici nu pleacă bine și ne trezim cu Evelina lângă noi!

Pe Evelina o știu de la toate concertele noastre, este una dintre persoanele care nu lipsește din primul rând, în fața scenei. Ieșise să mă salute, pentru că m-a văzut pe geam. Habar n-avea că eu venisem acolo pentru ea, din partea lui Răzvan, iar eu habar n-aveam că ea este cea care va primi buchetul. Continuarea și ce am povestit până acum se văd mult mai bine în linkul de mai jos.

 

Premiul I a fost castigat de Scutaru Razvan, premiul II de Alex A, iar premiul III de Adrian Popa.. Premiile doi și trei au fost trimise la adresele iubitelor celor doi premianți, împreună cu mesajele lor scrise sub formă de felicitare.

Le mulțumesc tuturor celor care au participat la concurs. Le mulțumesc pentru încredere, curaj și deschidere.

Iubește lumea.

#livrambucurie #dpd #loveisintheair

Imaginez

Bărbații la nevoie se cunosc.

Băieți, se apropie perioada aia în care rămânem descoperiți, fără idei, de cele mai multe ori. Vine perioada de evenimente legate de sărbătorirea iubirii. Iar asta, de fapt, se traduce în celebrarea relației cu iubita, soția, iubita care încă nu-ți e iubită, colega etc.

Oricât de masculi ne-am da în scris pe-aici sau pe la prieteni, știm foarte bine că nu trece perioada asta fără să ne facem simțită intenția, cel puțin, de a face o surpriză, un cadou, o floare, un gest. Pentru că suntem niște domni, până la urmă;)

În cazul meu, cele mai bune idei de cadouri s-au cam terminat, le-am folosit și refolosit. De cele mai multe ori când am vrut să fac un cadou legat de perioada asta n-am găsit nimic și am mers pe inspirația de ultim minut. A ieșit și bine, dar a ieșit și total nepotrivit. Riscul de a face o gafă crește exponențial cu zilele rămase până la sărbătoare. Dar un lucru am învățat clar – niciodată nu poți greși cu o floare sau, și mai bine, un buchet.

Pe scurt, vă cer ajutorul și vă dau un altul la schimb. Prietenii de la DPD (https://www.facebook.com/DPDRomania) m-au provocat să fac un concurs cu cele mai frumoase mesaje de iubire ale barbaților față de persoanele iubite. Este extrem de simplu și de eficient. Voi lăsați un comentariu aici pe blog cu mesajul de iubire adresat cui vreți voi, cei de la DPD dau ca premii trei aranjamente florale spectaculoase(dintre care unul este marele premiu!). Mai mult, pe câștigătorul marelui premiu îl ajut chiar eu cu livrarea. Adică merg împreună cu el să-i facem o surpriză persoanei iubite și să-i oferim florile împreună. Celelalte două premii, 2 și 3, se livrează și ele cu o surpriză.

12714054_1768289583197366_119859711_n 12714457_1768289579864033_1544203076_n

Concursul ține de astăzi până pe 18 februarie, la ora 12.00, ca să avem timp să pregătim totul cum trebuie, ca de Dragobete să primiți o bilă albă de la femeile de lângă voi. Vă scapăm de o grijă, că știu prin ce treceți cei mai mulți dintre voi în perioada asta;)

Concursul se adresează doar participanților domiciliați în București, iar momentul în care marele premiu va fi livrat către iubita/partenera câștigătorului, va fi filmat.

Pe lângă marele premiu, eu pun în același buchet câștigător, două bilete la concertul VUNK din clubul Tribute, din 25 februarie.

Livrați emoție și noi livram bucurie!

Băieți,….fiți puternici!;)

 

UPDATE!

Câștigătorii concurusului sunt;

premiul I – Scutaru Razvan,

premiul II – Alex A,

premiul III – Adrian Popa.

#livrambucurie #dpd #loveisintheair

Imaginez

Made in Fericirea.

Daca Fericirea ar fi o tara, toti locuitorii ei s-ar numi fericiti.
S-ar numi. Dar s-ar simti asa? Si nu doar daca ar fi o emotie nativa a faptului ca traiesc in acel loc, dar oare ar fi mandri ca sunt fericiti, nascuti in Fericirea?
Ar trebui sa existe o limba oficiala. Dar ar vorbi-o corect?
I-ar intelege nuantele, ar folosi corect si des verbele a caror actiune creaza fericire? Ar stii cum sa foloseasca adjectivele care sa o descrie sau liniuta aceea, cratima, care face trecerea de la scolit la nescolit? Sau, poate, limba fericirii ar fi limba cu cele mai putine cuvinte din vocabular?
Statul Fericirea ar trebui sa fie reprezentat de un imn oficial. Ba chiar si de o zi oficiala.
Ce cantec ar putea fi un astfel de imn? Si daca nu exista unul, deja, cine si-ar lua responsabilitatea ca a inteles atat de bine care-i treaba cu fericirea incat sa cante despre asta? Oficial, nu oricum. Se spune ca artistii adevarati nu prea stiu ce inseamna sa fii fericit si de-asta creaza asa intens. Pai atunci, daca ei nu stiu ce inseamna sa fii fericit cu adevarat, cum sa poata canta despre asta? Iar daca nu esti artist adevarat, cum sa poti reprezenta aceasta tara? Nu se cade.
Cu ziua oficiala este mai simplu,oamenii acestui loc sunt antrenati sa sarbatoreasca oricand, orice, oricat. Zi, amiaza, seara, noapte, dimineata, iar amiaza, este in regula, sarbatoare sa fie. Sau nici macar, gasesc ei un motiv.
Ca sa faci cumparaturi, ca in orice alta tara, si in Fericirea, iti trebuie bani. Care ar fi moneda oficiala? Si la ce curs? Si-ar deschide vreo banca sucursale in Fericirea? Fericitii nu ar trebui sa stie ce inseamna credite, dobanzi si ghisee, nu?
Ca sa traiesti in Fericirea, trebuie sa respecti legile acestei tari. Fericirea ar avea Constitutia ei si daca ai ajunge sa o incalci, ai fi pedepsit. Dar cum? Cine hotaraste ce si cum este drept sa amendezi pe cineva care nu respecta fericitii sau le fac rau? Il condamni sa nu mai zambeasca, sa nu se mai bucure? Sau doar il obligi sa se simta trist?
In acest timp, inchisorile sunt aproape pline de oameni talentati, care scriu carti, de artisti neintelesi, oameni cu doctorate, cu diplome. Este de inteles, doar suntem in Fericirea. Aici, valoarea nu conteaza. Nici dreptatea, cinstea, onoarea, demnitatea, respectul.
Exista vreun candidat pentru postul de Presedinte al Fericirii? Cum il aleg? Ca de zambit, toti zambesc cand este vorba de a fi alesi. Pai daca ar fi sa stie ce inseamna onoarea de a conduce Fericirea, asta ar insemna ca primul inscris este si castigatorul, ca doar nu ar apuca sa se certe sau sa se contrazica pe vreun subiect, nu? Ar fi o dovada ca nu stiu ce inseamna Fericirea. Ar vorbi mult sau putin? Ar spune ceva cand ar vorbi?
Fericitii ar trebui sa-si cunoasca drapelul. Ar avea culori, ar avea blazon? Normal, dar care, in ce ordine, ce nuante? Nu de alta, dar analistii din aceasta tara sunt foarte atenti si interpreteaza Fericirea in mult feluri.
Dar ce se fac, oare, cu religia? Fericitii chiar sunt asa zen? Cat costa sa te botezi in Fericirea?
Se spune ca nu se stie drumul pana la fericire, asa ca nu exista drumuri in Fericirea. Pur si simplu. Exista locuri indepartate, sa le numim orase, la care se ajunge circuland, fiecare cum poate. Este o forma de disciplina si auto-cunoastere, pentru ca drumul la fericire si prin ea necesita multe capcane. Fericirea este plina de capcane.
Ar veni ziua in care un prim-ministru, cine stie cine, ar veni intr-o zi la serviciu si, cu zambetul pe buze, ar trebui sa isi faca un guvern. Are o lista cu ministere pe birou, dar nu are ministrii pentru ele. Este fericit si el ca toti fericitii, dar nu se simte foarte fericit acum.
Pai cum sa faca cu sanatatea Fericirii si cu educatia ei?
Ce se face cu cultura ei? Ce buget sa aiba Fericirea?
Ce sa mai spuna ca nu stie ce sa faca cu agricultura, cu economia, cu apararea ei. Pai ce politie se potriveste ca sa aperi Fericirea? Si, mai cu seama, de ce sau de cine sa o aperi? Cine ar vrea sa o atace? Ar putea exista, vreodata, un titlu in presa, ‘Fericirea sub teroare’? De fapt, ar exista presa in Fericirea….?
Fericirea, geografic vorbind, se afla pe un continent. Sau este chiar ea un continent. Sau o lume, nu doar o tara.
Este inconjurata de alte state, de oceane, de alte natii. Civilizat si diplomat este ca, Fericirea, sa aiba ambasadori prin toti vecinii. Cu sedii, cu tot. Cineva interesat?
Iar vecinii, daca vor sa vina si ei in concediu aici, ar avea nevoie de viza? Ar da un interviu, ca sa primeasca viza asta? Si pe cat timp ar primi-o?
Fericitii. Locuitorii acestui loc, oare cum sunt ei ca natie? Ce fel de popor?
Trebuie ca au simtul umorului si ca stiu sa faca haz de necaz mai mereu. Sunt oameni buni, care stiu sa aiba oaspeti, sa fie primitori, atunci cand le treci pragul. Si al casei si al tarii.
Poate ca nu au multe si nu au multi bani, pentru ca, se stie din folclor – banii nu aduc fericirea. Sunt oameni care stiu sa petreaca, chiar daca doar asta fac mai mereu. Sunt fericiti pentru ca stiu sa se adune atunci cand le este greu si atunci sunt cei mai uniti. Sunt fericiti pentru ca tara in care traiesc este foarte frumoasa si sunt si mai fericiti cand vin altii, strainii, sa le spuna asta.
Ei sunt fericiti, pentru ca femeile locului sunt frumoase. Ele sunt fericite, pentru ca sunt admirate in toate felurile. Si de ai lor si de ai altor tari.
Sunt fericiti, pentru ca nu tin ranchiuna si nu raman suparati mult timp pe cei care le fac rau. Altfel, daca si-ar aminti si ar tine supararea, i-ar evita pe acestia cand ar veni, periodic, sa le ceara sprijinul si sa ii voteze. Sunt fericiti, pentru ca desi ar trebui sa aiba totul, se multumesc cu nimic.
Fericirea, in zilele noastre, este tara cu cei mai putini locuitori. Multi nici nu stiu ca locuiesc aici, nu-si cunosc tara si nici nu-i intereseaza, pentru ca nu simt ca apartin acestui loc. Altii, oricat de mult au cautat, nu au gasit locul sau nu au trecut granita.
Totusi, se stie doar de un singur caz, un singur om, pentru care tara asta, Fericirea, este prea mica si s-a gandit sa-si faca el una doar a lui. Pentru el, sa fii fericit nu mai inseamna aproape nimic. El este mai mult decat atat. El este Preafericit.
Cu sufletul la minte si cu gandul la fericire, ‘Desteapta-te, fericitule!’.
Imaginez

Tigara de dupa.

(*ganduri ca fiind spuse la o tigara. Aparent, n-au nicio legatutra intre ele)

Sambata, rasarit de dimineata si decembrie. Jumatatea lunii, ceva ani in urma. Spre ora sapte, ies din bloc si merg spre sediul Postei Romane din cartier. Acolo vin mereu prima data ziarele. La inceput de week-end apare Suplimentul Sportul. Este scris albastru pe alb. Drumul pana la Posta dureaza sase minute, trei strazi, cinci scari de bloc, o alimentara, un loto si o filatelie.

La alimentara, coada. De oameni si de sticle goale de lapte. E mai mica acum coada, nu chiar ca in timpul saptamanii.
Pe scarile Postei, inca vreo sapte-opt oameni. Toti asteapta ziarele. Ne recunoastem intre noi. Ne vedem in fiecare dimineata. Eu sunt singurul copil de-acolo. Aproape toti fumeaza. Ceilalti, scoatem pe gura aburi de frig. Se amesteca in fum de tutun.
In Timisoara, in acelasi timp, oamenii au stat la rand la ceva sperante si acum au ajuns in fata sa-si primeasca portia. Ne-au tinut rand tuturor.
Desi inaintam spre sfarsit de decembrie si inceput autoritar de iarna, in cateva zile, in Romania vine o primavara fara flori. Romanii ies in strada. Se moare, se supravietuieste, se traieste, se invie.
In cateva zile, lumea ne schimba pe noi, mai mult decat o schimbam noi. Inca se intampla asa. Si au trecut de-atunci 26 de ani.
La acea vreme la cei 14 ani ai mei si primul week-end de vacanta de iarna, dupa trimestrul doi, urmatoarea saptamana inseamna bulgari, cazemate de zapada, fotbal pe zapada si fotbal cu fise, in sufragerie, langa televizorul aprins doua-trei ore pe zi.
In cateva zile, televizorul nu va mai fi doar un ecran, ci o fereastra spre lume.
Multi ani mai tarziu, ramanem atarnati de aceasta fereastra. Din reflex, nu de nevoie. O fereastra care, candva, ne unea, acum ne desparte. Fiecare o privim altfel. Mai toti care ajung dincolo de ea, se transforma.
Pe-atunci cele mai multe erau alb-negru, dar noi stiam sa vedem culorile din toate imaginile. Acum, toate ferestrele astea pacatoase sunt color si, cei mai multi, vedem lumea prin ele doar in alb si negru.
Steagul Romaniei, intre timp, isi pierde o stema si castiga o gaura. Adica o lipsa. Se acopera repede. Gaura, nu lipsa.
Se schimba partidele. Unele intre ele, altele doar ca nume. Ne schimba si pe noi, cei de pe margine. Ne schimba pe dinauntru, ne schimba nivelul de toleranta, ne schimba chiar si intre noi. Lumea fumeaza din ce in ce mai mult. Cu cat scade nivelul de trai, cu atat creste cel de fum.
Romanii mai protesteaza de una, alta, din cand in cand. In acele momente, scrumierele din guvern se umplu instant. Dar se golesc si mai repede, ca si pietele de oameni.
Ultima oara ne-a scos in strada un foc si niste oameni frumosi, artisti care au disparut din viata noastra ca prin fum… Un colectiv. De oameni buni.
Este miercuri, amiaza si decembrie. Zilele noastre. Nu mai caut ziarul de sport. Nu prea mai avem sport. Si nici ziare.
Cu totii am devenit dependenti si nu mai putem trai fara ferestrele din televizoare, asa ca ne obisnuim sa le purtam si in buzunare sau in genti, sub forma de telefoane. Le gasim langa pachetele de tigari, cel mai des.
Informatiile ne trec prin fata ochilor, ne intra in vene, ies pe gura si prin degetele cu care tastam si, apoi, dispar ca un fum, facand loc altora. Le aprindem ca pe niste tigari, le ‘fumam’ si aprindem altele. Efectele pe termen lung? Ne imbolnavim. Sufleteste. Si de ‘fumat’ activ si pasiv.
Acum ceva sute de ani in urma, in aceasta zi, se nastea Beethoven. Cu alta suta mai tarziu, mai aproape de vremurile noastre, tot azi, murea Grimm, povestitorul. Nemti amandoi.
La televizor, Klaus Iohannis, Presedintele Romaniei. sarbatoreste un an de mandat. S-a ‘fumat’ repede stirea asta. Nimic nu este mai important in aceste zile ca legea despre fumatul in locuri publice. Romania iese in strada, din nou! Cat pentru o tigara. Pentru ca nu se mai fumeaza inauntru.
(editorial pentru gandul.info)
Imaginez

Culegi. Cu legi.

Nu există nicio teorie sau lege care să demonstreze bătaia de joc. Însa, simțim cu toții când cineva își bate joc de noi. Ca o lege nescrisă. N-avem cum să o demonstrăm, pentru că este ceva mult prea subiectiv. Mai rău, acum, este că nici nu prea mai putem s-o evităm.
Este cineva care nu se simte luat peste picior, sfidat sau jignit de ‘scriitorii’ pușcăriași? Aceia din fotbal, da.
Boierii hârtiilor. Nu cele de cărți, ci de bani. Au transformat bancnotele în foi de cărți, cardurile în semne de carte, băncile în edituri.
Bibliotecile sunt natura dintr-o casă. Carțile sunt prescurtarea naturii. Munții, apele, stelele, soarele, luna, demonii, îngerii, pădurile, natura umană, toate astea si toate celelalte se pot întâlni în aceeași pagină, carte sau raft, așa cum într-un peisaj se intălnesc apusul, marea, omul si malul.
Nu este ironic că pentru a crea natură interioară, adică bibliotecile, trebuie sacrificată natura, copacii?
Căți copaci au crescut si au fost tăiați degeaba in numele lui Becali, Copos, Penescu, Staicu, Borcea si restul găștii de ‘artiști’?
Dar nu ne-ar plăcea nouă mai mult și lor mai puțin ca legea să fie mai infricoșătoare pentru cei ca ei? În loc să scrie o carte, să fie obligați să citească una? Și să fie ascultați, ca la școală. Eu cred că asta, pentru unii, ar fi mai infricoșător decăt carcera. În loc să scrie o carte, să fie obligați să citească una? În loc să scrie o carte, să fie obligați să citească una? Cu repetiție, da.
Dar nu este de ajuns, mai trebuie ceva. Și nu doar pentru ei. Mi se pare obligatoriu ca pedepsa sa vizeze direct ‘arma crimei’.
Cănd faci abuz de funcție, că este trafic de influență sau că este abuz, ești pus să demisionezi. Dacă mergi aiurea cu mașina, rămâi fără permis.
Păi nu este evident că trebuie confiscate averile celor care fac fraudă, spălare de bani și toți termenii aștia juridici care se folosesc in loc de hoție?! Dacă s-ar aplica măsura asta, ar mai avea ‘intelectualii’ din pușcărie cu ce să-i plătească pe alții să le scrie lucrările, să le semneze, să le aprobe și să le tipărească?
Intr-o țară științifico-fantastică, este fantastic cum niște analfabeți scriu lucrări științifice.
Pe cealaltă parte a interpretării necesității culturii de către cei care ar trebui să o protejeze și să o păzească, s-a ajuns la momentul în care este foarte probabil ca educația muzicală, (‘ora de muzică’, mai clar), sa fie scoasă din programa școlară.
Lipsa șansei de a invăța despre cea mai importanta, eficienta, frumoasă și constructivă formă de comunicare din lumea asta și din toate timpurile este o tragedie. Concret și realist, mai mulți copii cred că sunt mai atrași de ora de muzică decât cea de chimie. Sau de religie. Nu ești artist dacă inveți despre muzică, dar nici creștin dacă faci religie la școală.
Adevărata detenție nu este a celor condamnați, ci este după gratii, pe exteriorul lor. Închisoarea oamenilor care sunt liberi, dar își țin mintea izolată și încuiată, este cea mai păzită pușcărie.
(editorial pentru gandul.info)
Observ

Strad-uinta.

‘Ce ne facem cu puterea,
Celor care nu ne simt durerea?’
(Ne facem auziti, septembrie 2014)
Ce ai putea spune in plus stand in fata Presedintelui, mai mult decat striga o tara intreaga? A chemat poporul la birou. Asa, si?
Ce protocol exista pentru asa ceva, pentru a te aseza la masa din lemn masiv a biroului linistit din Cotroceni si intri dupa toate partidele care vor sa-si mai salveze cativa pirati? Suna ca niste paraciosi care merg in cancelarie, la domn director, sa se planga. El vorbeste lent, noi nu mai stim cat de repede sa spunem tot ce ne doare.
‘V-am vazut, v-am auzit, am inteles’, astea au fost cuvintele spuse de Iohannis azi. Pai atunci pe cine cheama si de ce? Sa-i mai explice o data ce spune ca a inteles si auzit, deja?!
Nu cred ca intereseaza pe cineva de alegeri aniticipate, de lideri, de propuneri si de solutii. Romanii pana nu vad ca se pleaca masiv din politica nu o sa aiba linistea de a fi rationali, ci doar emotionali. Si pe cea mai mare si buna dreptate. Nu poti sa mai ai rabdare si diplomatie sa te intelegi si sa-i intelegi pe unii care te-au furat si ‘violat’ ani la randul. Ii vrei dusi, ii vrei plecati, ii vrei pedepsiti, umiliti, loviti unde-ii doare cel mai rau – in confiscarea puterii pe care cred ca o (mai) au!
Nu exista negocieri, exista deadline. 
Nu exista platforme program, exista nevoi si o specie noua de demnitate – una istorica.
#teamiohannis, nu mai bateti mingea la perete, intrati in teren si faceti punct. V-am ridicat mingea la fileu si sta in aer de cateva zile.
Se schimba istoria, se schimba si limba romana. Verbul ‘a se stradui’ vine, mai nou, de la a iesi in strada. Ne straduim.
Tu, Presedinte al Romaniei, te straduiesti si tu?
foto – romaniatv.net
Imaginez

ImpreUNU

Cate am reusi in viata noastra, de unii singuri? Cati pasi am face din tot drumul nostru, daca, pe parcurs, nu s-ar gasi cineva care sa ne ajute, sa ne impinga de la spate, sa ne sustina, sa creada in noi, sa ne asculte, sa ne ridice, sa ne incurajeze, sa ne aplaude cand reusim?

Drumul nostru spre un nou univers a insemnat si inseamna si oameni care au crezut in povestea si ideea noastra. O parte din ce ne-am propus sa realizam in spectacol sau in promovarea lui nu am fi reusit fara cei care au intrat in jocul nostru.

Fiecare dintre partenerii VUNK din acest an s-au integrat in universul nostru nu doar prin mesajele campaniilor lor sau produsele pe care le ofera, pe care le reprezinta, ci si prin activarile din campania de promovare si de la locul concertului, Sala Polivalenta. Spectatorii veniti la concert au avut parte de un scurt spectacol la fiecare dintre standurile expuse la intrarea in sala.

Huawei a aprins creativitatea in universul nostru si a adus modelul P8 ca instrument de creatie si comunicare, nu doar ca telefon. Cabina produsa pentru intrarea in sala a pus la dispozitie tehnologia pentru creativitatea celor care intrau acolo. Cu aceeasi tehnologie am creat si noi un moment din spectacol.

Propunere Huawei P8 -Vunk

Flanco a conectat lumea de la concert cu cei care nu au putut ajunge si urmareau pe pagina noastra de facebook toate fotografiile care se incarcau direct de la standul lor, cu fanii veniti sa se pozeze cu un panou special creat pentru Un Nou Univers. Pe http://www.flanco.ro sunt tot felul de idei care sa va dea si voua idei. D-alea bune si frumoase;)

flanco

 

 

AVON sunt prietenii si partenerii nostri inca de la primele noastre concerte din Sala Polivalenta. Anul acesta au creat un tunel ce ducea din hol pana la intrarea in sala, cu proiectii de jur-imprejurul lui cu imagini din cosmos. Imi pare rau ca n-am ajus sa fac si eu o tura;)

avon

Idea Bank si-a schimbat front-page-ul site-ului lor oficial cu un layout dedicat implicarii lor in universul nostru. Tot impreuna cu ei am facut niste ‘cartoane’ ce s-au impartit la intrarea in sala, pe care puteai sa-ti dai numele unei stele din Universul Vunk.

idea bank

OMV este combustibilul motorului nostru. ‘Calatoreste ca un star’  spre Un Nou Univers si asa am si facut;)

f64.ro a adus forta universului lor, cel vizual si cu ajutorul lor am putut face o premiera pentru filmarea de spectacol din romania – filmarea 360 de grade. Zeci de camere au fost aduse pentru a face acest experiment.

DIGI nu ne-au lasat singuri si au fost acolo, impreuna cu noi, sa fie parte din tehnologia necesara pentru nebunia frumoasa a universului nostru.

Hit Yourself, prin Florin Grozea, a dus povestea noastra in multe medii in care, altfel, am fi avut acces ceva mai greu. Parte din echipa, inca din primele luni cand i-am povestit despre ideea noastra, prin ei, online-ul a facut cunostinta mai repede, mai des si mai usor cu universul nostru.

Europa FM, pe langa campania de promovare de pe radio si online, au auds o mascota care a fost o mica vedeta printre cei holul Polivalentei.

mascota europafm

PrimaTV este canalul pe care s-a transmis in noaptea de Anul Nou fiecare concert de la Polivalenta. Si de data aceasta au fost langa noi si au mers pe mana noastra;)

Music Channel este televiziunea muzicala care ne-a promovat muzica mereu, care cred in continuare in ideile noastre. Avem un univers comun.

Viva, URBAN.ro, Talentivity, 220.ro, iConcert.ro, Cinemagia, Eva.ro,BestMusic, Zile si Nopti ne-au ajutat la promovarea universului nostru si au dat mai departe vorba in lume;)

Impreuna cu SublimeRomania, am adus in lume un concept nou de spectacol. Un univers in care va invitam sa va regasiti si sa va redescoperiti. Suntem toti pentru UNU si UNU pentru toti;)

Noi suntem aici si va asteptam, la granita dintre vis si intamplare.

Va multumim tuturor!

#unnounivers #universulvunk #impreUNU

 

Imaginez

Publicul este UNU.

Intr-un concert pot avea loc doua spectacole, in acelasi timp –  cel de pe scena si cel din public. Depind unul de celalalt, se provoaca unul pe altul, se completeaza, se cauta, se alimenteaza impreuna, isi arata recunostinta reciproca.

Miercuri seara, intr-Un Nou Univers, fotograful Ionut Rusu a spionat o parte din publicul care a venit la Polivalenta. Am mai spus ca sunt multi care au venit din alte orase si, intre timp, am aflat ce distante mari au parcurs unii dintre ei. Au fost din Iasi, Timisoara, Dorbeta Turnu Severin, Targu Jiu, Galati, Craiova, Pitesti, Brasov, Targoviste, Fieni. Le multumesc tare, din nou, in numele tuturor din echipa noastra, celor care au petrecut cu noi o seara memorabila.

Mai jos, cea mai frumoasa parte din Universul nostru – publicul. Asa traieste lumea noastra la concertele VUNK.

#unnouunivers #universulvunk #publiculUNU

p25

o

p6

p2

p5

p3

p24

p23

p22

p19

p20

p18

p17

g

i

p1

p14

!!!!

n

p21

p15

p9

p8

p7

p10

p11

Vunk, 7 octombrie-33

Vunk, 7 octombrie-49

Vunk, 7 octombrie-349

Vunk, 7 octombrie-108

Foto – Ionut Rusu