InconJURNALUL Lumii

InconJURNALUL Lumii – Craiova

Este 25 mai. Abia astept mereu sa vina ziua asta, sa primesc tort, sa suflu in lumanari si sa vad ce cadouri mi-au luat ai mei. In camera mea si a fratelui meu, Razvan, este o chitara acustica rosie-portocalie. Prima mea chitara, pe care abia ce am invatat cateva acorduri. Ascult a mia oara niste casete cu Beatles si incerc sa scot dupa ureche acordurile de la piesele lor si sa le cant. In drumul casa-scoala si invers, in mersul meu grabit si putin cocosat de la ghiozdan, imi imaginez cum sunt pe scena cu trupa mea, avem spectacol si toata lumea ne canta piesele. Nu cant in nicio trupa, dar sigur o sa am una. Chitara din camera este scoala, facultate, serviciu si pensie. Nu imi doresc sa fac nimic altceva decat muzica. Inainte sa adorm, visez la asta. Ziua, cu ochii deschisi, iar noaptea, cu ei inchisi. Visul meu este acelasi.

Este 25 mai. Multi ani mai tarziu, mersul imi este la fel de grabit, dar mai putin cocosat. Rosu-portocaliu al chitarii a devenit alb-albastru si nu se mai afla intr-un colt de camera, ci pe o scena. Razvan, nu imparte cu mine doar camera in camera in care am crescut amandoi, ci si scena unui turneu. Astazi este ultimul concert din turneul care ne-a schimbat decisiv pe toti cei care am luat parte la el. Ne-am reintalnit cu copilul care ne-a spus care ne este drumul in viata. El nu pleaca niciodata din noi, doar ca nu-l mai bagam in seama. Sta acolo, cuminte si asteapta sa fie readus la viata si in joc. Depindem de inceputurile noastre si de momentele care ne-au decis viata. Este 25 mai, ziua mea de nastere si astazi sunt cel mai fericit ca imi traiesc, in fiecare zi si seara, Visul.

Craiova Vunk Acustic (53 of 72)

‘Inconjurul Lumii’ se incheie astazi la Craiova cu al 24-lea concert. Ajunsi la sala, cu o ora inainte de ora de incepere, vad toata echipa agitata si in alerta. In timpul instalarii scenei a fost o pana de curent electric care a scurtcircuitat o parte din echipamentul nostru tehnic. Putin trecut de ora 18, nu stim daca putem tine concertul. Pagubele tehnice sunt mari si exista riscul ca atunci cand se reporneste curentul sa se mai arda si alte echipamente. In paralel, echipa de productie cauta cu disperare un generator electric in Craiova sau imprejurimi pentru a-l inchiria de urgenta.

Cisteste mai departe

InconJURNALUL Lumii

InconJURNALUL Lumii – Baia Mare

O joi de mai incepe. In toata Romania se sarbatoresc Inaltarea Domnului si Sfintii Constantin si Elena. In toata lumea mea se sarbatoreste altceva. Este o zi mare de joi, iar noi ajungem astazi in Baia Mare.

Dupa ce am trecut prin Moldova, Bucovina, Basarabia, Ardeal, Banat si Dobrogea, ajungem, in sfarsit si in Maramures. Al 23-lea concert si penultimul din acest turneu o sa inceapa peste cateva ore in orasul care vineri, 22 mai are echipa HCM Baia Mare in finala Ligii Nationale la handbal feminin. Pana atunci, Teatrul Municipal devine arena unui spectacol in care spectatorii de cele mai multe ori sunt personajul principal.

BaiaMare Vunk Acustic (115 of 122)

Toata lumea este asezata, echipa tehnica la locul ei, iar noi, in spatele cortinei asteptam intro-ul pe care sa intram. Bobby, pianistul turneului, gaseste chiar langa marginea scenei gongul prin care anunta, lovind in el de trei ori, ridicarea cortinei. Inconjurul Lumii incepe.

Cisteste mai departe

InconJURNALUL Lumii

InconJURNALUL Lumii – Oradea

Aproape 4 ore de mers cu masina intre Alba Iulia si Oradea, pe o vreme de primavara ca in cartile de scoala. Singurul nume de oras din Romania, care se regaseste intr-un cantec Vunk, Oradea, este locul natal al lui Akos, inginerul nostru de sunet. Asa am si ajuns sa spun in ‘Asa, si?’, ‘ba au probleme cu gramada/toti cei din Oradea, si cei din Canada’. In realitate, aici sunt unii dintre cei mai linistiti si calmi oameni pe care i-am vazut in vreun oras.

Casa de Cultura se afla intr-un parc si are acel aspect al unei constructii din anii ’70, ca mai toate casele de cultura din tara. Nu cred sa se fi construit prea multe in ultimii ani in Romania…  De pe holurile cladirii, unde am ajuns cu o ora inainte de spectacol, se aud instructiunile unui coregraf ce tipa ca sa se faca auzit peste muzica. Afara, pe treptele din lateralul cladirii, baietii de la tehnic se relaxeaza dupa ce au reusit, din nou, sa instaleze toata scena la timp.

Cu jumatate de ora inainte sa incepem, o fata cu ochelari vine timid spre mine si-mi spune ca vrea sa-mi dea un cadou de ziua mea, care vine in cateva zile. Ne-am mai vazut, tot aici, in Oradea, tot in preajma zilei mele de nastere si tot sa-mi ofere un cadou. O carte scrisa de ea. Acum a ajuns la a cincea si mi-a adus-o cadou. ‘Ioana Dumitrachescu -‘Atractia si visele’. M-a nimerit, cred si in legea atractiei si mai ales in vise, tema principala a turneului nostru.

Oradea Vunk Acustic (117 of 128)

In cabine, o parte din trupa sta de vorba, unii se plimba, inca, pe holuri. Cu totii intram in starea si ritmul ca un ritual din fiecare seara de concert. Cladirea devine o cusca fara gratii, adrenalina creste putin cate putin, nerabdarea de a incepe se intensifica si ea. Mai sunt cateva minute si evadam. Pe scena.

Oradea Vunk Acustic (27 of 128)

Oradea Vunk Acustic (104 of 128)

Prima parte a concertului ma gaseste, la un moment dat, in mijlocul publicului. Traversez sala in timpul lui ‘1000’, sa trag cu ochiul la lumea din public,sa-i simt daca s-au conectat sau nu la lumea noastra. Cateva sute de oameni, pentru cateva momente, isi schimba putin dinamica reactiilor. Unii incep sa zambeasca, sa se bucure, altii se timoreaza, se afunda putin mai adanc in scaun, de teama de a nu fi pusi in centrul atentiei. Cateva piese mai tarziu, cu totii vor fi in picioare si vor uita de propriile limite de perceptie a celor din jurul lor, vor canta, vor dansa si vor fi mai spontani decat si-au propus cand au intrat in sala. Asta este rolul unui spectacol, sa te elibereze mai intai in tot interiorul tau, pana cand acesta devine vizibil tuturor, dar doar pana cade cortina din fata lor.

Oradea Vunk Acustic (53 of 128)

In sala se afla si o doamna cu fetita ei, pe care le-am vazut cantand aproape tot concertul. Inainte de ultima piesa din concert cineva imi aduce un bilet pe scena, pe care scrie ‘au facut nunta pe Balada pentru o minune’. Imi confirma in fata publicului ca asa este si ca mai mult decat atat, fetita ei este conceputa pe aceeasi piesa. O minune atrage mereu alte minuni. Orice si oricine poate fi o minune pentru cineva care are sufletul deschis spre a crede asta.

Oradea Vunk Acustic (16 of 128)

Noaptea, primavara are un miros anume. Pentru mine luna mai are o aroma aparte, este plina de zile speciale, toate de bucurii. Una dintre ele urmeaza sa inceapa la miezul noptii…Este miercuri spre joi….pan’la cer si inapoi.

Urmeaza Baia Mare, unul dintre orasele cu cei mai activi fani Vunk.

#visulmeueste #inconjurullumii

foto – Petru Ivu

InconJURNALUL Lumii

InconJURNALUL Lumii – Alba Iulia

Putin dupa miezul zilei intram in Alba Iulia. Hotelul de astazi este vizavi de Casa de Cultura a Studentilor, locul in care #InconjurulLumii se opreste pentru cateva ore. Echipa tehnica este, deja, inauntru si instaleaza scena. Mai sunt 6 ore si cortina se ridica.

alba tenis

Impreuna cu Doru, un prieten din Sibiu, stabilisem cu cateva zile inainte ca intre 14 .00-16.00 avem rezervare la terenurile de tenis din Cetate. Astazi fac echipa cu Dan, percutionistul nostru. Contra a doi jucatori care sunt, evident, mult mai pregatiti si mai constanti decat noi, meciul nu dureaza foarte mult si pierdem in doua seturi. Nu-mi pare rau deloc, mi-era atat de dor de un dublu…Desi sunt 30 de grade afara, fara niciun pic de umbra, niciunul dintre noi nu vrea sa se opreasca si continuam sa jucam, schimband echipele. Doua ore de copilarie, concentrare, consum fizic, energizare, bucurie, incrancenare, cam toata seria de contradictii frumoase pe care le presupune jocul de tenis. Asa de des cum schimi terenul, la fel se schimba si starile prin care treci in timpul jocului. Miza ramane aceeasi, sa fii tu insuti cea mai buna varianta a ta din acea zi.

Intre timp, ceilalti din echipa merg in vizita la Cetate sau raman la piscina hotelului. Distanta atat de scurta dintre Sibiu si Alba Iulia ne ajuta sa ne adunam fortele, mai ales ca urmeaza cateva zile cu drumuri mult mai lungi si n-o sa ramana timp liber mai deloc.

Alba Vunk Acustic (3 of 82)

Spectacolul incepe la fix, ca intotdeauna. Sala este plina de liceeni, in cea mai mare proportie de pana acum din toate orasele turneului. Ii simt de la inceput ca au pofta, chef de ce o sa urmeze din partea noastra, ii vad cum stau ca ‘pe ace’. Pentru noi sa vedem asta in fata ochilor este ca o injectie de vitamine care-ti intra direct in sange si-si face efectul instantaneu.

alba colaj2

Escaladam seara catarandu-ne pe cuvinte, pe sunete si ritmuri pana ajungem in acea stare in care timpul este doar o unitate de masura a unui accesoriu de la mana. Trece, dar sta pe loc. Se consuma, dar nu se pierde. Sunt momente pe care abia astept sa le traiesc in fiecare seara. Fiecare dintre noi avem altele. Dar ne bucuram de ele ca si cum le-am trai pentru prima data.

alba colaj1

Finalul concertului ne gaseste, ca de obicei, in fata unui public care danseaza si canta, iar noi le povestim despre visele lor. In Alba Iulia dintre cele cateva vise pe care le-am citit aseara am retinut ca #visulmeueste ‘sa se desfiinteze loto 6/49′, ‘sa dau la Academia de Politie si sa devin dansatoare’, ‘sa pot sa-mi platesc factura la gaze’ sau ‘sa fiu bachetbalista la o echipa din strainatate’. La intalnirea cu fanii de dupa concert, pentru poze si autografe mi-a placut ca a venit o fata sa ne intrebe, pe rand, ce jocuri ne placeau in copilarie. Fara sa ma gandesc i-am spus ca ‘7 pietre’ sau ‘castel’, cum se mai numeste in unele locuri. Ne intreaba asta pentru ca, impreuna cu alti colegi, au initiat o campanie impotriva sedentarismului, iar tema principala este ‘lasa telefonul deoparte si hai la joaca’. Am cautat pe net despre ce fac ei, pentru ca ideile si actiunile bune circula din vorba in vorba.

Cateva minute mai tarziu si cativa zeci de metri mai departe ne asezam toti intr-un pub, in fata televizorului, sa vedem semifinala Eurovision. Stiam ca prietenii de la Voltaj intra spre finalul concursului, asa ca ne ramane timp sa comentam toate piesele de pana atunci cu o bere rece in fata. A doua zi o luam ‘De la capat’, vorba cantecului care aseara a ajuns in finala concursului. In sfarsit, dupa atatia ani in care doar trupele rock mai vand bilete la concerte in sali mari si nu alti artisti care sunt prezenti doar pe radio, Romania este reprezentata de o formatie…

Noaptea, dorul de cei de acasa devine fizic, se aseaza langa mine in pat, sub plapuma si, totusi, forma ei nu se schimba, ramane intinsa. La fix o saptamana de la Ziua Internationala a Dorului, simt pe pielea mea, pe sub pielea mea, dorul. Privesc in sus, spre cer si ii fac cu mana, asa cum spune si cantecul nostru despre momentele cand iti este dor de cineva si nu este langa tine.

Urmeaza Oradea, un nou taram, o noua lume de inconjurat.

#visulmeueste #inconjurullumii

Foto – Petru Ivu

 

 

InconJURNALUL Lumii

InconJURNALUL Lumii – Sibiu

Autostrada, Dealul Negru, Valea Oltului. Trei repere clasice pentru orice drum la Sibiu. Dar nicio zi in Sibiu nu seamana cu alta. Nu pentru noi. Nici nu mai stiu pentru a cata oara vin aici. De cele mai multe ori am cantat si de cateva ori am fost in vacanta pentru doua-trei zile. In jurul amiezii parchez in fata hotelului. In cateva minute, orasul mi se defasoara in fata ochilor de la fereastra etajului 9. Inconjurul lumii incepe, in cateva ore, cel de-al 20-lea concert din turneu.

Este printre putinele dati cand de la hotel la sala unde se va tine concertul merg pe jos, desi nu este afla una langa alta, asa cum era in Bacau sau Tulcea. Prea frumos este drumul pe strada pietonala spre Piata Mare, pe strazile de langa Bruckenthal si Piata Mica, ca sa-l fac cu masina.

Teatrul Gong, locul in care urmeaza sa cantam este teatru de copii si tineret. Poate si de-asta, de cand intri in culise, este o energie foarte placuta, pozitiva. Acum doi ani cantam in Piata Mare, intr-un recital din cadrul Festivalului de Teatru. Era o sambata seara. Astazi, intr-o luni de mai, o sa calcam pe scena unui teatru din orasul in care cultura si arta sunt iubite si ajutate asa cum merita. Poate si de-asta oamenii de-aici au mai multa liniste, bunatate, toleranta si bucurie in priviri.

Sibiu Vunk Acustic  (41 of 92)

Cabina in care stau pana sa incepem este plina de costume de scena, de recuzita pentru spectacolele de teatru de papusi care se tin aici. Pe masa, in fata oglinzii, scenariul de la Harap Alb. In cuier, sta atarnat un costum negru cu maini uriase. In mainile mele tin o pasare de ceramica gasita aici pe geamul cabinei. Cand eram mic suflam in disperare in genul asta de ocarine, in care daca torni apa si sufli in ele, imita sunetul uni ciripit de pasari. Gabi gaseste si el una si suflam amandoi in nestire.

Cisteste mai departe

InconJURNALUL Lumii

InconJURNALUL Lumii – Ploiesti

Acum doua luni si cateva zile incepeam un turneu care urma sa ne schimbe lumea. Acea lume pe care o stiam noi ca este a noastra am inconjurat-o si cu cat ne apropiam de capatul ei, cu atat mai mare devenea. Ca navigatorii altor vremuri, aceia care au descoperit taramuri noi, inaintam oras cu oras, sa descoperim, nu taramuri si nici granite noi, ci pe noi insine, prin cei din fata noastra.

In 4 aprilie, la Tulcea, se incheia turneul ‘Inconjurul Lumii’, asa cum il planuisem initial, cu 18 orase. Tot acolo, la sfarsitul concertului anuntam ca, in luna mai, prelungim turneul cu inca 6 orase. Acum, plecam spre Ploiesti, primul dintre ele.

Vunk Ploiesti Acustic-1

Este o duminica de mijloc de mai, iar amiaza ne prinde intrand in oras. Ajungem cu o ora mai devreme de repetitiile si proba de sunet, programate la Filarmonica ‘Paul Constantinescu’ si, in drum, ne oprim in Doroftei Pub. La una dintre mese, in forma, ca de obicei, este si prietenul nostru, Leonard. Am cantat aici de cateva ori si facem amandoi parte din campania dusa de Avon impotriva violentei domestice. Cateva bancuri spuse de el, cateva povesti sa recuperam de cand n-am mai vorbit si se face ora 4. De la pub la Filarmonica facem doua minute.

Inca de la repetitii incepem sa resimtim acea bucurie pe care am trait-o cu totii in timpul turneului si, doar din priviri, ne intelegem ca abia asteptam zilele care urmeaza. Dar, in primul rand, concertul de aici, care incepe in trei ore.

Cisteste mai departe

Observ

O saptamana pe an. In 20 de ani.

An de an, de cand a inceput, merg la fiecare turneu. Pana acum vreo trei ani se tinea in septembrie, acum este in aprilie. Imi place mai mult asa, la inceput de primavara. Zgura are aceeasi culoare, liniile se largesc sau se ingusteaza de la jucator la jucator.

28_arena_CP
Impreuna cu alti spectatori, am crescut umar la umar. Chipuri pe care le vad an de an. Unele schimbate, altele la fel de tinere. Nu ne-am salutat sau vorbit niciodata, dar ne recunoastem si petrecem o saptamana pe an impreuna, in tribuna. Niste straini cu obiceiuri comune.

Cisteste mai departe

Observ

Suntem cu voi. Chiar si cand nu stim.

Sportivii creeaza cifre. Cifrele lor creeaza pretexte pentru a folosi cuvinte despre ele. Lauda sau critica, pareri subiective si sfaturi, consumam gramezi de litere si semne pentru a inscrie si cataloga intr-un fel cifrele  sportivilor pe care ii urmarim. Scoruri, recorduri, reprize, golaveraje si lungimi se nasc din munca unui campion. Campionul se naste din munca multor echipe prin care a trecut. Un campion este aplaudat, un sportiv este doar judecat. Un campion nu este niciodata singur, un sportiv, da. Insa, un campion este doar un sportiv recunoscut si de altii.

Sportul, pentru un sportiv din Romania, este cea mai frumoasa si dramatica dovada de ‘nebunie’. Sa ai curaj sa-ti accepti visul de a fi campion intr-o tara in care sportul este vazut mai mult ca o refulare; sa ai puterea sa-ti sacrifici copilaria pentru imaturitatea celor care te judeca cand esti in arena; sa ai indrazneala sa te lupti cu istoria sportiva a unor popoare, cu tehnologia lor, pentru a face istorie poporului tau – astea sunt doar cateva dintre motivele pentru care sportivii de performanta merita sa fie respectati, iubiti, incurajati.

#suntemcuvoi_1

La sfarsitul acestei saptamani, intre 17 si 19 aprilie sunt Campionatele Europene de Gimnastica. Se intampla in Franta, la Montpellier. Niste fete care si-au amanat copilaria sunt de garda zilele astea pentru a se vorbi frumos despre Romania, intr-o tara in care se vorbeste despre noi din ce in ce mai rau. Ca de obicei, ne asteptam sa fie castigatoare. Pentru ca ne-am obisnuit cu binele in sport. Si ne-am obisnuit sa ni se cuvina mandria asta.

Multa lume a inceput, deja, sa le aplaude dinainte de a intra in arena. In semn de respect fata de ele. Este un pas frumos in fata. Imi folosesc si eu acum mainile pentru a le aplauda in cuvinte si zilele urmatoare pentru a o face din fata televizorului. Suntem multi, foarte multi, care ne simtim mandri de Romania prin sport, prin campionii pe care ii are, nu pe care ii produce, din pacate. Ne-ar placea sa avem puterea si curajul lor. Astazi spunem #suntemcuvoi, dar ne-ar placea sa putem spune ‘suntem ca voi’.

De la ‘cu voi’ la ‘ca voi’ este doar o litera distanta. Pare putin. In sport, se vorbeste in centimetri, milimetri, sutimi si grame. Noi avem de strabatut o distanta uriasa, de o singura litera… Candva, in lumea mea, am facut asta intr-un fel si am inlocuit invers, un ‘a’ cu un ‘u’ – De la Vank la Vunk. Si de-atunci, pentru mine, orice lume este mai frumoasa….Litera cu litera, cifra cu cifra, centimetru cu centimetru, sutime cu sutime, lectie cu lectie, asa se construieste un campion care aduna impreuna un popor intreg sa-l aplaude.

Succes Romania la Campionatele Europene de Gimnastica! Adunati-ne in a ne lasa fara cuvinte!

#suntemcuvoi #campioane

InconJURNALUL Lumii

InconJURNALUL Lumii – Tulcea

Din port in port, asa se intampla cea mai mare parte a acestui week-end, cel mai incarcat emotional. Suntem in ultima zi de turneu, in prima sambata de aprilie. Din Constanta am ajuns in Tulcea si, fiecare dintre noi, in jurul lui, incearca sa traga de timp sa intarzie cat mai mult momentul in care vom spune ‘Multumim, Tulcea, Inconjurul Lumii s-a incheiat!’.

A fost luna plina. Si in viata noastra, dar si pe cer. Peste 4000 de kilometri, 38 de oameni, 18 orase, 8 masini si mii de vise adunate intr-o singura colectie, toate s-au intamplat pe durata a 23 de zile. Luna de pe cer, intre timp, a facut un tur complet si s-a aratat iar plina, asa cum o face periodic, dar noi acum masuram timpul altfel. Prima repetitie a fost dupa o noapte cu luna plina si incheiem turneul intr-o noapte la fel.

Este 4 aprilie, dar parca este iunie, se termina liceul si vine momentul sa ne luam la revedere de la toti colegii de clasa. Noi suntem o clasa putin mai mare, ca numar de persoane. N-am stat patru ani impreuna, ci trei saptamani. Dar ne simtim la fel de tineri ca la final de liceu. Si de nostalgici. Pe holurile teatrului, inainte de spectacol, nu spunem multe cuvinte, dar ne privim mult si strangem buzele a ‘…a venit si momentul asta, din pacate’. Si vine…dar nu acum. Nu azi.

Tulcea Vunk Acustic (93 of 129)

Astazi, in timpul concertului imi iau mai mult timp sa vorbesc. Mai putin despre melodii, mai mult despre oameni. Cei pe care i-am cunoscut cu ocazia turneului si cei pe care ii aveam, deja, in echipa. Zilele astea voi scrie o fila de jurnal doar despre ei. Au fost minunati… Cu cat spun mai multe cuvinte, cu atat mai tare o mana invizibile incepe sa se plimbe prin gatul meu, ca o catifea care vrea sa-mi ingreuneze respiratia si sa-mi absoarba lacrimile inainte ca ele sa ajunga la ochi si sa se desfaca de-acolo, ca niste lacrimi de coniac…

Cisteste mai departe

InconJURNALUL Lumii

InconJURNALUL Lumii – Constanta

Mai este o luna pana cand drumul spre Constanta si plajele din jurul orasului se vor umple. Sezonul de mers la mare este aproape, dar noi o luam inainte si ajungem pe 3 aprilie, in penultimul concert din turneu. Niciun drum la mal de mare, cand te sfatuiesti cu valurile, nu este ultimul. Si ele vin si pleaca, se intorc mereu, nu se opresc niciodata. Inconjurul Lumii a facut valuri. In noi, in voi, in ei, in ele, in lumea noastra. In seara aceasta, ne intoarcem la mal. La malul de la care in 2010 lansam albumul ‘Ca pe vremuri’, pe care se afla si piesa ‘Inconjurul lumii’.

Teatrul de Stat Fantasio este o cladire pe care o vedeam mereu cand veneam cu parintii la mare. Era, intotdeauna, pe partea dreapta cum megream spre Mamaia. Mi se parea unul dintre locurile importante din Romania, desi nu stiam nimic despre el, decat ce auzeam pe la televizor cand se prezenta vreun artist sau trupa de dans care lucrau in acest teatru. Astazi intru pe ‘Intrarea actorilor’, pregatit de primul pas pe scena de-aici.

Constanta Vunk Acustic (105 of 112)

In urma cu ceva ani, dincolo de acesti pereti, aici studia si invata sa iubeasca emotia si gandul de a fi artist, Corina. Violoncelul este scutul ei, il tine mereu in fata, iar in spatele lui, cand il pune pe scena, uita de toate. In loc sa aduca inversunare si pofta de lupta, scutul ei ii aduce zambetul pe buze. Unul dintre cei mai frumosi oameni pe care i-am cunoscut in turneul acesta, impreuna, in aceeasi masura cu prietenele ei de la Muse Quartet, Nicoleta, Maria si Alina. Corina este din Constanta si are niste emotii cu totul speciale astazi. Este prima oara cand va pune piciorul pe scena teatrului de la ea de acasa, intr-un spectacol, dupa ce ani de zile s-a dezvoltat aici ca artist. Muzica te ajuta sa pasesti altfel. Si in cativa pasi facem si noi Inconjurul Lumii. Astazi fiecare dintre noi facem unul foarte important.

Cisteste mai departe