Observ

O saptamana pe an. In 20 de ani.

An de an, de cand a inceput, merg la fiecare turneu. Pana acum vreo trei ani se tinea in septembrie, acum este in aprilie. Imi place mai mult asa, la inceput de primavara.  Zgura are aceeasi culoare, liniile se largesc sau se ingusteaza de la jucator la jucator.

Observ

Suntem cu voi. Chiar si cand nu stim.

Sportivii creeaza cifre. Cifrele lor creeaza pretexte pentru a folosi cuvinte despre ele. Lauda sau critica, pareri subiective si sfaturi, consumam gramezi de litere si semne pentru a inscrie si cataloga intr-un fel cifrele  sportivilor pe care ii urmarim. Scoruri, recorduri, reprize, golaveraje si lungimi se nasc din munca unui campion. Campionul se naste din munca multor echipe prin care a trecut. Un campion este aplaudat, un sportiv este doar judecat. Un campion nu este niciodata singur, un sportiv, da. Insa, un campion este doar un sportiv recunoscut si de altii.

Sportul, pentru un sportiv din Romania, este cea mai frumoasa si dramatica dovada de ‘nebunie’. Sa ai curaj sa-ti accepti visul de a fi campion intr-o tara in care sportul este vazut mai mult ca o refulare; sa ai puterea sa-ti sacrifici copilaria pentru imaturitatea celor care te judeca cand esti in arena; sa ai indrazneala sa te lupti cu istoria sportiva a unor popoare, cu tehnologia lor, pentru a face istorie poporului tau – astea sunt doar cateva dintre motivele pentru care sportivii de performanta merita sa fie respectati, iubiti, incurajati.

#suntemcuvoi_1

La sfarsitul acestei saptamani, intre 17 si 19 aprilie sunt Campionatele Europene de Gimnastica. Se intampla in Franta, la Montpellier. Niste fete care si-au amanat copilaria sunt de garda zilele astea pentru a se vorbi frumos despre Romania, intr-o tara in care se vorbeste despre noi din ce in ce mai rau. Ca de obicei, ne asteptam sa fie castigatoare. Pentru ca ne-am obisnuit cu binele in sport. Si ne-am obisnuit sa ni se cuvina mandria asta.

Multa lume a inceput, deja, sa le aplaude dinainte de a intra in arena. In semn de respect fata de ele. Este un pas frumos in fata. Imi folosesc si eu acum mainile pentru a le aplauda in cuvinte si zilele urmatoare pentru a o face din fata televizorului. Suntem multi, foarte multi, care ne simtim mandri de Romania prin sport, prin campionii pe care ii are, nu pe care ii produce, din pacate. Ne-ar placea sa avem puterea si curajul lor. Astazi spunem #suntemcuvoi, dar ne-ar placea sa putem spune ‘suntem ca voi’.

De la ‘cu voi’ la ‘ca voi’ este doar o litera distanta. Pare putin. In sport, se vorbeste in centimetri, milimetri, sutimi si grame. Noi avem de strabatut o distanta uriasa, de o singura litera… Candva, in lumea mea, am facut asta intr-un fel si am inlocuit invers, un ‘a’ cu un ‘u’ – De la Vank la Vunk. Si de-atunci, pentru mine, orice lume este mai frumoasa….Litera cu litera, cifra cu cifra, centimetru cu centimetru, sutime cu sutime, lectie cu lectie, asa se construieste un campion care aduna impreuna un popor intreg sa-l aplaude.

Succes Romania la Campionatele Europene de Gimnastica! Adunati-ne in a ne lasa fara cuvinte!

#suntemcuvoi #campioane

InconJURNALUL Lumii

InconJURNALUL Lumii – Tulcea

Din port in port, asa se intampla cea mai mare parte a acestui week-end, cel mai incarcat emotional. Suntem in ultima zi de turneu, in prima sambata de aprilie. Din Constanta am ajuns in Tulcea si, fiecare dintre noi, in jurul lui, incearca sa traga de timp sa intarzie cat mai mult momentul in care vom spune ‘Multumim, Tulcea, Inconjurul Lumii s-a incheiat!’.

A fost luna plina. Si in viata noastra, dar si pe cer. Peste 4000 de kilometri, 38 de oameni, 18 orase, 8 masini si mii de vise adunate intr-o singura colectie, toate s-au intamplat pe durata a 23 de zile. Luna de pe cer, intre timp, a facut un tur complet si s-a aratat iar plina, asa cum o face periodic, dar noi acum masuram timpul altfel. Prima repetitie a fost dupa o noapte cu luna plina si incheiem turneul intr-o noapte la fel.

Este 4 aprilie, dar parca este iunie, se termina liceul si vine momentul sa ne luam la revedere de la toti colegii de clasa. Noi suntem o clasa putin mai mare, ca numar de persoane. N-am stat patru ani impreuna, ci trei saptamani. Dar ne simtim la fel de tineri ca la final de liceu. Si de nostalgici. Pe holurile teatrului, inainte de spectacol, nu spunem multe cuvinte, dar ne privim mult si strangem buzele a ‘…a venit si momentul asta, din pacate’. Si vine…dar nu acum. Nu azi.

Tulcea Vunk Acustic (93 of 129)

Astazi, in timpul concertului imi iau mai mult timp sa vorbesc. Mai putin despre melodii, mai mult despre oameni. Cei pe care i-am cunoscut cu ocazia turneului si cei pe care ii aveam, deja, in echipa. Zilele astea voi scrie o fila de jurnal doar despre ei. Au fost minunati… Cu cat spun mai multe cuvinte, cu atat mai tare o mana invizibile incepe sa se plimbe prin gatul meu, ca o catifea care vrea sa-mi ingreuneze respiratia si sa-mi absoarba lacrimile inainte ca ele sa ajunga la ochi si sa se desfaca de-acolo, ca niste lacrimi de coniac…

Cisteste mai departe

InconJURNALUL Lumii

InconJURNALUL Lumii – Constanta

Mai este o luna pana cand drumul spre Constanta si plajele din jurul orasului se vor umple. Sezonul de mers la mare este aproape, dar noi o luam inainte si ajungem pe 3 aprilie, in penultimul concert din turneu. Niciun drum la mal de mare, cand te sfatuiesti cu valurile, nu este ultimul. Si ele vin si pleaca, se intorc mereu, nu se opresc niciodata. Inconjurul Lumii a facut valuri. In noi, in voi, in ei, in ele, in lumea noastra. In seara aceasta, ne intoarcem la mal. La malul de la care in 2010 lansam albumul ‘Ca pe vremuri’, pe care se afla si piesa ‘Inconjurul lumii’.

Teatrul de Stat Fantasio este o cladire pe care o vedeam mereu cand veneam cu parintii la mare. Era, intotdeauna, pe partea dreapta cum megream spre Mamaia. Mi se parea unul dintre locurile importante din Romania, desi nu stiam nimic despre el, decat ce auzeam pe la televizor cand se prezenta vreun artist sau trupa de dans care lucrau in acest teatru. Astazi intru pe ‘Intrarea actorilor’, pregatit de primul pas pe scena de-aici.

Constanta Vunk Acustic (105 of 112)

In urma cu ceva ani, dincolo de acesti pereti, aici studia si invata sa iubeasca emotia si gandul de a fi artist, Corina. Violoncelul este scutul ei, il tine mereu in fata, iar in spatele lui, cand il pune pe scena, uita de toate. In loc sa aduca inversunare si pofta de lupta, scutul ei ii aduce zambetul pe buze. Unul dintre cei mai frumosi oameni pe care i-am cunoscut in turneul acesta, impreuna, in aceeasi masura cu prietenele ei de la Muse Quartet, Nicoleta, Maria si Alina. Corina este din Constanta si are niste emotii cu totul speciale astazi. Este prima oara cand va pune piciorul pe scena teatrului de la ea de acasa, intr-un spectacol, dupa ce ani de zile s-a dezvoltat aici ca artist. Muzica te ajuta sa pasesti altfel. Si in cativa pasi facem si noi Inconjurul Lumii. Astazi fiecare dintre noi facem unul foarte important.

Cisteste mai departe

InconJURNALUL Lumii

InconJURNALUL Lumii – Otopeni

Lipit de Bucuresti, spre nord, Otopeniul este unul dintre cele mai curate orase pe care le-am vazut si in care este promovata cultura in mod constant. Lunar sau chiar mai des de atat sunt concerte, piese de teatru, spectacole la care publicul are acces gratuit. Centrul Cultural Ion Manu este o sala cum nu sunt multe in Bucuresti, nu doar in tara, iar oamenii de-acolo, senzationali. Au trecut doua zile de pauza, iar ‘Inconjurul Lumii’ ajunge si in Otopeni, pentru al 16-lea concert. Este joi, 2 aprilie si ne intoarcem in locul de unde am renascut si, ulterior, am invatat, iar, sa zburam. Nu din aeroportul de langa, ci chiar din sala de spectacol.

Este 17.30 si, impreuna cu Razvan, fratele meu, intram in backstage, sa ajungem la cabine. Pe scena, Alexandra Usurelu face ultimele minute de probe de sunet, iar afara lumea este, deja, gata sa intre si asteapta deschiderea usilor.

Otopeni Vunk Acustic-109   Otopeni Vunk Acustic-202

Pe 6 august, 2010, in piata chiar de langa sala in care o sa inceapa spectacolul mai tarziu, am cantat pentru prima data in echipa cea mai puternica a noastra de pana acum. Langa mine, Nicu si Bogdan, venit in trupa cu un an si ceva inainte, a urcat pe scena cu noi si Gabriel Maga. La marginea scenei, ca si in poza de mai sus, Cristi Stan, urmareste primul lui concert ca manager la Vunk. Atunci nu stiam cum se scrie #visulmeueste, dar stiam ca o sa se scrie visul. Eram doar 5 oameni care voiam sa facem ceea ce ne place si sa o facem din ce in ce mai bine, pentru cat mai multi oameni care sa ne asculte. Acum, cu o echipa de 38 de oameni, am venit inapoi sa ne intalnim cu lumea noastra intr-unul dintre cele mai emotionante concepte ale noastre. Cisteste mai departe

InconJURNALUL Lumii

InconJURNALUL Lumii – Drobeta Turnu Severin

Trei ore si ceva de mers din Timisoara pana in Drobeta Turneu Severin. Este luni, 30 martie. Orasul este la fel de linistit ca intotdeauna. Nu si noi. Un amestec de sentimente joaca leapsa prin sufletele noastre – gandul si nerabdarea ca a doua zi ajungem acasa dupa 12 zile de maraton in turneu si emotia unui nou spectacol, intr-un oras in care ne aflam doar pentru a treia oara.

Este aproape patru la amiaza si ma cazez la hotel, langa Parcul Rozelor. Mai am timp de putin somn pana sa plec la Casa Tineretului, unde echipa tehnica a terminat de instalat toata scena. Trag draperiile albastre, la fel si plapuma alba. Inchid ochii si ii deschid o ora mai tarziu. Hainele pentru azi asteapta, intinse pe scaun, sa fie purtate in reflectoare.

In fata Casei Tineretului, lumea este obisnuita sa stea pe-afara pana se apropie ora fixa de incepere a spectacolului. In culise, noi incepem sa ne pregatim, sa intram in atmosfera de care o sa ne fie atat de dor dupa ce se vor termina cele 18 orase din turneu.

Drobeta Vunk Acustic (63 of 121)

Si astazi, ca si ieri in Timisoara, duetul pentru ‘Numai la doi’, il cantam impreuna cu Maryliss. Este nascuta aici, in Drobeta Turnu Severin, iar familia ei este in sala. Emotii ca si ieri, dar unele si mai intense, desi nu le arata. Doar se simt.

Cisteste mai departe

InconJURNALUL Lumii

InconJURNALUL Lumii – Timisoara

Cu o ora mai putin de somn, dar nu si de visat, cobor la mic dejun. Pe hol, ma intalnesc cu Tudor Giurgiu. A venit si el tot de ieri. In timp ce noi mergem prin tara cu ‘Inconjurul lumii’, Tudor este in turneu de promovare cu filmul, deja, foarte cunoscut, ‘De ce eu?’. Aseara, in Deva, lumile noastre s-au intersectat. Prima data se intampla in 1998 cand regiza primul dintre cele patru clipuri pentru noi. Ne povestim o parte din aventurile si experientele de turneu si ne dam seama ca facem lucrurile la fel, fiecare pentru pasiunea si limbajul lui de a transmite emotii. In jurul lui 11, eu iau drumul Timisoarei, el al Hategului.

poză timisoara

Intru in oras aproape de 14.00. Este duminica, strazile sunt aproape goale, dar la fel de frumoase. O primavara intarziata se simte in aer, dar nu si pe cer. Cisteste mai departe

InconJURNALUL Lumii

InconJURNALUL Lumii – Deva

Ploua marunt, cu toti norii, nu ca in piesa noastra, pe care in turneu o cantam cu Alexandra Crisan, ‘Ploaie fara nori’. Astazi, toate drumurile duc la Deva.

Traseul este stabilit de seara de dinainte si cautam autostrada care incepe din Gilau. Pe bordul masinii scrie ca mai am combustibil sa mai merg inca vreo 150km, asa ca nu-mi fac probleme, trebuie sa fie o benzinarie in drum. Dar pe bucatile noi de autostrada nu s-au infiintat, inca, benzinarii. Numarul de kilometri tot scade si incep sa imi fac griji ca, daca nu intru in Turda si merg direct spre Alba Iulia, ramanem in drum. Cu motorina doar pentru vreo 50-60 km ajung la iesirea spre Turda. OMV-ul salvator se vede de la distanta. Ne-am obisnuit ca mereu cand vedem logo-ul cu verde, alb si albastru, sa tragem pe dreapta. Ca un reflex, pe langa motorina, ne luam pateuri, punga de covrigi si ceva dulce. Eu imi iau si un ceai la pachet, unul pe care il gasesc mereu aici si-mi place.

Norii si ploaia tin pana la Deva si, din ce vorbim cu cei de acasa, se intind la fel de constant si in Bucuresti. Dupa masa de pranz, mergem spre cazarea noastra.

cal deva

La marginea Devei, dupa ce urci vreo trei minute cu masina, exista Conacul Archia. Am descoperit locul acesta acum un an si am tinut sa ne cazam aici, pentru cat de liniste este si pentru frumusetea locului si a peisajului. In spatele cladirii, o doamna face un antrenament de dresaj cu un cal. Nu se aude nimic decat zgomotul copitelor in fuga prin nisipul imprejmuit cu gard alb de lemn. Acolo este lumea lui si face inconjurul ei in foarte putin pasi, in galop, cu eleganta, cu arta, cu demnitate. Camerele conacului nu sunt numerotate, ci sunt impartite pe teme. Tema camerei mele este ‘Cai’.

Cisteste mai departe

InconJURNALUL Lumii

InconJURNALUL Lumii – Zalau

Vineri, 27 martie, pranz. Cautam iesirea din Cluj spre directia Zalau, iar in 87 de km ajungem la intrarea in oras. Langa o padure, la marginea orasului este hotelul la care ne cazam astazi. Suntem impresionati de frumusetea si bunul gust cu care este amenajat, designul interior, atmosfera cu totul. Mancarea, extraordinara. Extraordinara, repet. In special desertul care, parca, se numeste inele de mar panate. Este in jur de 13.00. O parte de echipa ramane sa se odihneasca, in timp ce zece baieti ne pregatim sa plecam la fotbal.

copii flori zalau

Ne strangem afara in fata hotelului gata sa plecam spre terenul, deja, inchiriat de ieri. Pana sa coboare ultimii doi, trec pe langa noi niste copii. Toti au flori. Imi aduc aminte de scoala. Doar ca atunci nu as fi mers cu alti colegi pe strada. Eram prea timid sa vorbesc cu ei. Ne intoarcem toti privirile dupa cei trei copii, pentru ca este o imagine frumoasa. Cretu ii intreaba, ‘De unde ati luat florile?’. Unul dintre ei il lamureste si face liniste printre noi, ‘De mai jos.’

Cisteste mai departe

InconJURNALUL Lumii

InconJURNALUL Lumii – Cluj

Foto – Petru Ivu – mai multe fotografii, gasiti pe pagina noastra de Facebook

#visulmeueste #inconjurullumii

Zalau, urmatoarea oprire in Inconjurul Lumii. Al 13-lea concert trebuie sa fie si mai interesant. Toate ghinioanele s-au intamplat azi.

Acum o ora as fi zis ca o sa adorm imediat cum ma pun in pat. Insa, ziua de azi s-a bagat si ea in pat cu mine si nu ma lasa sa ma ia somnul. Vorba unui cantec, ‘sunt asa zile…’. Spijinit pe perna, ascult muzica ce se aude incet din telefon si ma uit spre televizor. A patra zi a unui turneu ATP. Televizorul este sprijinit in perete, dar sta putin stramb, ‘cade’ spre stanga. Ultimul lucru nelalocul lui pe ziua de astazi.

Cluj Vunk Acustic (1 of 127)

La intalnirea cu fanii ramanem surprinsi sa vedem si prieteni, care merg constant la concertele noastre, care fac parte din lumea noastra si sunt mereu langa noi. Andreea vine din Satu Mare, este la liceu si nu rateaza niciun concert pe raza orasului ei. Familia o insoteste mereu, impreuna cu prietenele. Cisteste mai departe